Caragiale NĂPASTA
înapoi la/back to SPECTACOLE
© Adrian Roman 2018
Dragomir, cârciumar DORU ZAMFIRESCU
Ion Ocnaşul (nebunul) RADU CONSTANTINOV
Gheorghe, învăţătorul satului LAURENŢIU STRATAN
Anca, soţia lui Dragomir ALEXANDRA IOACHIM
pusă în scenă de ADRIAN ROMAN
Premiera: septembrie 2007
Durata: 55 minute (fără pauză)
Teatrul Anton Pann - Râmnicu Vâlcea
Ion Ocnaşul (nebunul) RADU CONSTANTINOV
Gheorghe, învăţătorul satului LAURENŢIU STRATAN
Anca, soţia lui Dragomir ALEXANDRA IOACHIM
pusă în scenă de ADRIAN ROMAN
Premiera: septembrie 2007
Durata: 55 minute (fără pauză)
Teatrul Anton Pann - Râmnicu Vâlcea
Năpasta ilustrează dramaturgia spațiului închis, a unui "infern": pentru fiecare din cele două personaje principale, "infernul" este celălalt. Având conștiință de sine, personajele tragice, mai mult decât cele comice, vor să depășească limitele spațiului închis: Gheorghe și Dragomir. Neputința acestei depășiri este aducătoare de nefericire și moarte.
I. Constantinescu - Caragiale și începuturile teatrului european modern
I. Constantinescu - Caragiale și începuturile teatrului european modern
Vedem că Teatrul este tot atât de puțin înrudit cu Literatura, pe cât ar fi Sculptura și Pictura înrudite cu Arhitectura și Muzica.
Fiind însă că Teatrul ne arată oamenii, și fiindcă în împrejurări omenești, acțiunile, cari sunt chiar viața, sunt însoțite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuiesc firește să vorbească și ei. Din împrejurarea însă că păpușile lui pe lângă că trebuie să umble, să plângă, să râză, să se mângâie, să se bată, ori să se ucidă chiar, mai trebuie să și vorbeascã și că poetul nu are alt material extern de comunicare a gândirii sale decât cuvântul - din această împrejurare, că un element material este comun, și aceasta în proporții de întrebuințare foarte neegale, între două arte atât de fundamnetal deosebite prin modul de transmitere al concepțiunii, se poate oare deduce că Teatrul este Poezie și că o piesă de Teatru este o producție de gen literar?
Nu! Teatrul și Literatura sunt două arte cu totul deosebite și prin intenție și prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul este o artă independentă, care ca să existe în adevăr cu dignitate, trebuie să pună în serviciul său pe toate celelalte arte, fără să acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul teren.
Caragiale - Oare Teatrul este Literatură? (fragmente)
Fiind însă că Teatrul ne arată oamenii, și fiindcă în împrejurări omenești, acțiunile, cari sunt chiar viața, sunt însoțite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuiesc firește să vorbească și ei. Din împrejurarea însă că păpușile lui pe lângă că trebuie să umble, să plângă, să râză, să se mângâie, să se bată, ori să se ucidă chiar, mai trebuie să și vorbeascã și că poetul nu are alt material extern de comunicare a gândirii sale decât cuvântul - din această împrejurare, că un element material este comun, și aceasta în proporții de întrebuințare foarte neegale, între două arte atât de fundamnetal deosebite prin modul de transmitere al concepțiunii, se poate oare deduce că Teatrul este Poezie și că o piesă de Teatru este o producție de gen literar?
Nu! Teatrul și Literatura sunt două arte cu totul deosebite și prin intenție și prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul este o artă independentă, care ca să existe în adevăr cu dignitate, trebuie să pună în serviciul său pe toate celelalte arte, fără să acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul teren.
Caragiale - Oare Teatrul este Literatură? (fragmente)
Spectacol realizat în amintirea primei reprezentații cu NĂPASTA dată la 9 februarie 1921 de un grup de tineri meseriași din Râmnic, în sala TEATRULUI ADREANI.