Cehov TREI SURORI
înapoi la/back to SPECTACOLE
© Adrian Roman 2018
Prozorov Andrei Sergheevici Remus Vlăsceanu
Natalia Ivanovna Iulia Antonie
Olga Ramona Drăgulescu
Maşa Raluca Păun/Alexandra Ioachim
Irina Alina Mangra
Kulâghin Feodor Ilici Doru Zamfirescu
Tuzenbach Alexandr Ignatievici Laurenţiu Stratan
Solionâi Vasili Vasilievici Radu Constantinov
Cebutâkin Ivan Romanovici Cristian Alexandrescu
Ferapont Gabriel Tudorin
Anfisa Lidia Stratulat
Regia, scenografia, ilustraţia sonoră, light-design
Adrian Roman
Premiera: 1 octombrie 2005
(spectacolul a avut două variante de spațiu: sală de tip italian și o alta pentru studio)
Teatrul Anton Pann - Râmnicu Vâlcea
Natalia Ivanovna Iulia Antonie
Olga Ramona Drăgulescu
Maşa Raluca Păun/Alexandra Ioachim
Irina Alina Mangra
Kulâghin Feodor Ilici Doru Zamfirescu
Tuzenbach Alexandr Ignatievici Laurenţiu Stratan
Solionâi Vasili Vasilievici Radu Constantinov
Cebutâkin Ivan Romanovici Cristian Alexandrescu
Ferapont Gabriel Tudorin
Anfisa Lidia Stratulat
Regia, scenografia, ilustraţia sonoră, light-design
Adrian Roman
Premiera: 1 octombrie 2005
(spectacolul a avut două variante de spațiu: sală de tip italian și o alta pentru studio)
Teatrul Anton Pann - Râmnicu Vâlcea
Cehov nu oferă nici un răspuns la întrebările pe care le pune. Semnul lui de punctuaţie favorit nu este punctul sau semnul de exclamare, ci punctele de suspensie... Dostoievski şi Tolstoi, cu toată puterea şi grandoarea lor de necontestat, se luptă să ne înveţe ceva. Cehov, pe de altă parte, învaţă împreună cu cei ce-l citesc.
Eroul cehovian nu este capabil de acţiune şi exact prin efortul său derizoriu de a împlini o acţiune el capătă existenţă, cu toate pasiunile, complexele, experienţa şi speranţa.
Eroii de salon ai lui Cehov caută un răspuns pe care nu-l găsesc niciodată. Nici eu nu cunosc răspunsul. Nu cred că dacă l-aş cunoaşte aş fi mai fericit. Ceea ce este important este căutarea adevărului: asta este fericirea.
Nikita Mihalkov - interviu 1979
Eroul cehovian nu este capabil de acţiune şi exact prin efortul său derizoriu de a împlini o acţiune el capătă existenţă, cu toate pasiunile, complexele, experienţa şi speranţa.
Eroii de salon ai lui Cehov caută un răspuns pe care nu-l găsesc niciodată. Nici eu nu cunosc răspunsul. Nu cred că dacă l-aş cunoaşte aş fi mai fericit. Ceea ce este important este căutarea adevărului: asta este fericirea.
Nikita Mihalkov - interviu 1979
Tehnica dramatică a lui Cehov este de tip cinematografic: trece de la o emoţie la alta înainte de a ajunge la saţietate. Exact în momentul în care spectatorul se implică prea mult într-un personaj sau o situaţie, el taie: nimic nu este stabil, fix.
Medic fiind, arăta tandreţe şi simpatie personajelor, dar niciodată nu sentimentaliza.
Personajele lui pot apărea din exterior goale, lipsite de un sens al existenţei. Toate ard însă de pasiuni intense. Caută cu toţii o viaţă mai bună, ca stare emoţională şi socială.
Complexitatea comportamentului nu este indicată de cuvinte, ea apare dintr-o construcţie mozaicată compusă dintr-un număr infinit de amănunte.
Peter Brook - Shifting point (1981)
Medic fiind, arăta tandreţe şi simpatie personajelor, dar niciodată nu sentimentaliza.
Personajele lui pot apărea din exterior goale, lipsite de un sens al existenţei. Toate ard însă de pasiuni intense. Caută cu toţii o viaţă mai bună, ca stare emoţională şi socială.
Complexitatea comportamentului nu este indicată de cuvinte, ea apare dintr-o construcţie mozaicată compusă dintr-un număr infinit de amănunte.
Peter Brook - Shifting point (1981)
E o piesă care-ţi dă o senzaţie viscerală a timpului. Surorile îl trăiesc în chip diferit. Olga se află deja în stadiul religios, de abolire a timpului. Pentru ea nu există speranţă şi, prin chiar acest fapt, nu există durată. Maşa, în schimb, nu vrea să vadă timpul, fiindcă îl comprimă în prezent. Doar Irina îl trăieşte în chip sfâşietor, ca o sălbăticiune rănită. Panica mea de azi în faţa timpului e panica Irinei. Pentru Cehov, surorile alcătuiesc împreună imaginea femeii, din cristalul din care fiecare este doar o faţetă. Olga e femeia-mamă, Maşa e femeia-femeie, iar Irina e femeia-copil. Felul în care fiecare dintre ele se raportează la timp spune tocmai acest lucru.
Lucian Pintilie - interviu 1978
Lucian Pintilie - interviu 1978
Spectacol prezentat în luna martie 2006 la Sala de teatru a Palatului Cotroceni în cadrul programului cultural
Palatul Cotroceni își deschide porțile
Palatul Cotroceni își deschide porțile